Dacă privim în ultima perioadă observăm o scădere abruptă a începătorilor în tango.
Toată lumea din comunitate vorbește despre asta. Instructorii se plâng că nu mai vin oamenii. Dacă vin, pleacă foarte repede iar noi cei care rămânem nu mai avem cu cine să practicăm. Cei mai “în vârstă”, ca și ani de tango, devin blazați și nu mai servesc cursurile. Practica de tango dispare iar cei noi vin cu elicoptere în cap.
Au luat-o oamenii razna?
Ce s-a întâmplat cu adevărat? Ce anume pierd din vedere instructorii de tango când privesc toată povestea asta?
De fapt întrebarea cea mai potrivită în acest context ar fi:
“Cum s-a schimbat comportamentul românilor în ultimii ani?”.
Dacă dăm la o parte contextul nostru social, cu lipsa lui de socializare și tot tacâmul care ne face să fim “români” cred că trebuie avute în vedere două lucruri mari:
I. 17 ani din viața noastră de adult poate fi petrecută în online
“Nu, nu are cum… “
Te cred dacă gândești așa. În primul rând în titlu este cuvântul “poate” și asta pentru că România este cu mult în urma țărilor dezvoltate dar și pentru faptul că un astfel de studiu ar fi greu de realizat la nivel global. Este greu de adunat date, dar uite că niște oameni la asta au lucrat ani de zile și au publicat un raport în 2024, numit “Digital 2024: Global Overview Report”.
17 ani din viață, măsurați de la 18 ani până la 80 de ani. Un raport de aproximativ 600 de pagini în care calcului pare să ducă la o medie de un pic sub 7 ore zilnic “pe net”.
Cu siguranță tu nu aduni orele astea pentru că nu ai 7 ore de aruncat. Dar nu toți oamenii sunt ca tine, iar cele 7 ore sunt doar o medie. Sunt mulți care lucrează în online și intră în statistică cu mai bine de 12 ore pe zi. Sunt copii care consumă, social media, jocuri, videos cu orele în loc să iasă “în fața blocului cu cheia la gât”.
Noi doi poate că nu suntem acolo, cu cei 17 ani pierduți prin jungla internetului, dar cei care vin din urma noastră au toate șansele.
Oricât de mulți ani ar fi, un lucru este sigur, acest comportament ne schimbă felul în care interacționăm în societate și afectează în mod direct tangoul, datorită faptului că „timpul liber nu mai există”.
Când a fost ultima oară când ai zis că nu ai timp liber? Sau când ai auzit pe altcineva zicând asta?
Oare îți mai aduci aminte pe vremea lui “Ceașcă” cum venea lumea de la muncă la ora 17 apoi ieșeau în fața blocului și juca table? Sau ieșea la iarbă verde? Atunci era timp, se pare. Chiar mult timp, cu toate că sistemul comunist voia să te țină ocupat zilnic să nu cumva să gândești. Știi cum e cu „prostul” care are mintea odihnită…
Prinde idei…
Comportamentul astă schimbă și felul în care percepem lumea…
II. Internetul simplifică lucrurile și implicit viața
… și asta este un lucru foarte bun. Un lucru mai puțin bun este să credem că în realitate viața este la fel de ușoară ca pe internet.
Din păcate acesta este un trend în creștere în România. Acum sunt oameni care cred că pot salva niște balene albastre cu un click și share, că o conversație cu o persoană se întâmplă la fel de repede ca și cum ai încărca o pagină de net. Că e nevoie doar de un video de un minut să crezi ca poți pune gresia în baie.
Nu-ți place persoana din fața ta? Swipe left ca pe Tinder și dispare…
Conversația nu e pe placul tău? Pleacă și rămâi în bula ta, pentru că asta primești de la Facebook, TikTok…
Internetul nu te învață să fii open minded, decât dacă este vorba despre “gay” și acolo ești așa doar dacă votezi într-un poll pe net sau dai un like la un articol.
Ajungi să nu pricepi contexte, substraturi, esențe. Rămâi blocat în forme, superficialitate și “bling bling”…
… și într-o comunitate majoritară analfabetă funcțională.
Totul are o tentă de a super simplifica universul în care trăim…
Iar tangoul care atrage, devine o secvență de 30 de secunde găsită pe TikTok care are 100 milioane de likes sau shares.
E de mirare în contextul ăsta că vin începătorii la tango cu elicoptere în cap, găsite într-un short video pe Facebook?
Păi și care e soluția?
“Adapt or die”
Era una din vorbele fostului meu mentor. În contextul nostru acel “a muri” nu este despre moartea clinică deși pentru el cam asta era. Nu era interesat de nici un “poate”, “se poate și altfel”, “hai că mere și așa”. Vorba aia românească:
“as-o că merge așa că ne-am obișnuit cu ea”.
Ne-a remodelat după cum a vrut el, ne-a lăsat în fundul gol și la propriu și la figurat. Cine nu s-a adaptat a trebuit să plece acasă.
Am rămas doar o mână de oameni, niște nimeni care peste câțiva ani aveau să lucreze în cea mai mare companie online de direct marketing din Europa.
Gândește Nike
Cu siguranță ai auzit despre brandul Nike. Ei au fost printre primii care au aplicat cu mulți ani în urmă ceea ce ar trebui să se întâmple acum cu tangoul băcăuan.
Ei vând îmbrăcăminte tip sport. Au devenit niște giganți în industrie asociindu-se, prin campanii publicitare, cu elitele sportului mondial.
Nu este numai despre faptul că îi aduceau în fața camerelor de luat vederi, ci le aduceau omagiu, îi vedeau ca eroi și le ridicau statui.
Nike nu a încercat să ne convingă cât de buni sunt încălțările lor comparat cu cele din brandul Adidas, Rebook. Ei nu au vorbit despre particularitățile materialelor din care sunt făcute.
Tot ce au făcut este să se asocieze cu valori și principii la care aspiră oamenii. Lucruri care par imposibil de realizat, asociindu-se astfel cu ideea de perfecțiune.
Să luăm spre exemplu o reclamă Nike din ultimele luni. Dă play la următorul video:
Imaginează-ți acum o reclamă rulată pe Facebook care vrea să aducă oamenii la tango, și care stârnește aceleași emoții ca filmul de mai sus.
Nike folosește aceeași strategie de zeci de ani de zile. Se identifică cu valorile oamenilor și nu zic nimic despre hainele pe care le creează.
Vorbesc despre performanță, despre ce simt oamenii care câștigă apoi ridică niște controverse ca să facă oameni să vorbească despre brandul lor:
“A fi câștigător înseamnă să fii egoist? Este un lucru rău?” …
Locuitorii din Bacău, cărora ne vom adresa, vor să știe cine suntem noi ca și comunitate, (ca brand) și cu ce valori ne identificăm… cum ne integrăm în lumea lor. Ce aducem bun, cum schimbăm lumea în mai bine.
Prin urmare…
Tangoul băcăuan este condiționat să evolueze
Imaginează-ți comunitatea ideală de tango…
Să considerăm că noi doi am fi echipa de oameni care promovează acest eveniment social ideal.
În acest caz ce și-ar dori oamenii din comunitatea de tango să vadă în noi?
Putem fi o echipă de instructori care le arată pașii de tango. Deși am putea fi cea mai buna din Bacău (sau chiar din Moldova), oare asta vor de la noi? Sau vor să vadă în noi ceva care să-i inspire? Ceva care să-i miște și la propriu și la figurat?
Noi doi suntem o echipa care credem că, oamenii cu pasiune, fie ea și de tango, pot schimba lumea într-o lume mai bună.
Am avut posibilitatea să vedem lucrurile astea până acum prin interacțiunile noastre la evenimentele de tango:
- Am promovat un dans mai curat, o îmbrățișare sinceră.
- Ne-am ferit de discuțiile și bârfele interminabile.
- Am pus preț pe emoția trăită și nu pe valoarea hainelor de pe partenerul sau partenera de dans.
- Nu ne-a interesat cât de sus ridică piciorul…
Oare dacă ne întoarcem la valorile noastre de bază, am putea crea ceva mai bun?
Ceva care să ajute societatea să evolueze prin tango?
Oare putem fi “Nebuni”?
Acei oameni, care sunt destul de nebuni care să creadă că pot schimba lumea, sunt chiar cei care chiar o schimbă.
Pentru următoarele minute te provoc să fim nebuni și să visăm…
Hai să aruncăm un ochi, împreună, peste ce reprezintă tangoul băcăuan cu bune cu rele și să aducem câteva idei în discuție care “ar putea să fie”. Ideile următoare, nu sunt neapărat soluții ci instrumente prin care să înțelegi principiile în baza cărora se poate crea acea comunitate ideală.
Nu sunt ideile mele…
Este important să înțelegi asta.
Le-am strâns și eu de la toți oamenii cu care am interacționat atât la tango cât și în viață.
Nu este un moment în care ne măsurăm ideile.
Nu este un moment în care unul din noi are dreptate.
Amândoi avem dreptate.
Hai să ne oferim luxul de a visa pentru următoarele minute.
Propun următorul exercițiu. Ce zici dacă privim tangoul băcăuan la fel cum cele mai mari companii din ziua de azi privesc propriul lor brand.
Cu alte cuvinte dacă, Steve Jobs ar dansa tango ce ar vedea?
Bun filmuletul, mai ales ca te ajuta sa intelegi si un alt fel de promovare.
Tangoul este un dans care contine foarte multe fatete, fiecare interesanta si atractiva in felul ei. Eu vad cateva:
1. Afectiunea si caldura pe care le transmiti si le primesti in timpul dansului.
2. Sincronizarea perfecta a corpurilor in dans.
3. Cuplul sincronizat care interpreteaza muzica traducand-o, prin limbaj corporal, intr-o imagine continua a fuziunii afectiv-muzicale, specifica tangoului.
4. Eleganta miscarilor.
5. Precizia miscarilor.
6. Diversitatea procedeelor de exprimare a miscarii picioarelor, care merg de la simplu, la acrobatic, de la firesc, la spectaculos.
7. Sincronizarea cuplurilor pe ronda si energia seducatoare a rondei care te atrage.
8. Atmosfera deschisa si primitoare pe care dansatorii o creeaza la milonga, prin socializare simpla si calda.
9. Interioarele superbe ale cladirilor istorice in care tangoul se integreaza atat de bine, muzica si dansul armonizandu-se perfect cu spatiul arhitectural.
Toate aceste fatete, prezentate prin film, sau articole cu poze pot starni interesul unui public larg.
Pune un link aici si pentru reclama celor de la Harley Davidson. In acelasi registru cu cea de la Nike, vorbeste nu despre produs si despre valori si…normele grupului. Ar fi un model bun pentru o reclama de tango si tango-ul ofera apartenenta.
Am să pun acel link în secțiunea cu avatarul. Cred că este un exemplu potrivit de a explica acel avatar.
In cele mai relaxante perioade din tango ul meu, am gasit in Tango un loc unde ajungeam la finalul unei zile de munca pentru 3 lucruri: muzica, oameni si miscare prin dans.
Eu n-am mare talent la dans ( convingere pe care i-o datorez unui idiot de prof de dans care i-a zis dirigintei in clasa a 9-a: ” n-are ureche muzicala si nu o sa poata dansa”…la 1 m de mine) si poate asta m-a protejat de nevoi mai superficiale, imagine de sine si infatuare.
Aici si pe munte mi-am facut cei mai buni prieteni, mi-am gasit iubirea si am cunoscut oboseala frumoasa de la finalul unei zile obisnuite sau de festival traite cu bucurie. Muzica, oamenii si dansul trezesc toate simturile…vizual, olfactiv, auditiv, kinestezic si tactil… si ne fac sa ne simtim prezenti si conectati.
Cred cu putere ca asta poate alunga tristetea, singuratatea si deconectarea. Poate aduce multa bucurie si stare de flow. Dincolo de talent si de scheme.
Si e un microcosmos social. Tot ce traiesti aici, traiesti si in lumea mai mare. Deci poate fi un spatiu mai sigur de autocunoastere si dezvoltare.
Avem nevoie de apartenenta si comunitate.
Daca ar fi sa sumarizez valorile, ele ar fi: apartenenta, prezenta, conectare, bucurie, dezvoltare si miscare prin dans.
Ce reclama Nike – m-ai atins la corason. Fraza asta se aliniază perfect cu intentia mea: *Locuitorii din Bacău, cărora ne vom adresa, vor să știe cine suntem noi ca și comunitate, (ca brand) și cu ce valori ne identificăm… cum ne integrăm în lumea lor. Ce aducem bun, cum schimbăm lumea în mai bine.* Este mai putin despre tango si foarte mult despre comunitate. Apartenenta la ceva care simti că iți inobilează sufletul, iti dinamizează existenta, te face să te simti VIU, autentic.