Be first or be different!” țipă el cât îl ținea plămânii din spatele sălii, în timp ce lovea cu o cravașă de fiecare masă pe lângă care trecea. Era un personaj mic de statură, îmbrăcat întotdeuana la cinci ace în stilul englezesc conservator. Dacă îl vedeai pe stradă nu aveai cum să nu-l observi, după felul cum mergea, după felul cum gesticula. Era cuprins de o energie cu care putea să mute munții. Dacă nu ai fi știut ce e cu el, ai fi zis că era un “Nebun”.
Era nebunul nostru.
Prin 2006-2007 “Nebunul” acesta ne ușura de 20 000 USD lunar. Eram proaspăt absolvent de facultate iar toți banii pe care îi genera firma unde lucram mergeau către acest personaj. Ne-a spus de la început:
„Dacă vreți să colaborăm, am să vă iau toți banii pe care îi veți produce”
Presupun că eram și noi un pic duși cu pluta…
O dată pe an ținea un seminar la castelul lui din UK. Eram prea „săraci” să mergem toți acolo dar reușeam să trimitem o singură persoană.
“De unde ești?” întreabă el….
“România”.
“What is România? Where is that?”
“O țară în vestul Europei”
“Pleacă de acolo” răspunde el, nervos.
“Ce țară este aia… nu ai cum să faci lucruri mari din România”
“Fii primul sau fii diferit!”
Una din primele lecții pe care le-am învățat. Lecție care era în contradicție cu toată educația primită acasă și de la școală. Ei (conventional wisdom după cum îi numea el) voiau să fiu la fel ca “X” să rămân în gloată, să nu fac nimic mai mult decât ceilalți. Să nu cumva să deranjez: părinții, profesorii, vecinii, oamenii de pe stradă.
Dar omul ăsta era doar “Nebun”?
Avea el un fetiș de a face oamenii să se simtă “prost educați” fără nici un sâmbure de adevăr?
Nebunii care schimbă lumea
În 1997 un alt “nebun”, pe care cu siguranță îl știi și tu, revine la cârma companiei care îl dăduse afară cu puțin timp în urmă.
Imediat ce a revenit, desființează departamentul de marketing. Reface totul de la zero, și lansează o campanie numita “Think different” (Gândește diferit). Cu vocea lui înregistrează prima reclamă care are să devină mai încolo piatra de temelie pentru multe companii care urmează să se creeze sau să se reinventeze.
Dă play la următorul video:
Campania rulează din 1997 până în anul 2002 și reușește să poziționeze Apple ca o companie „diferită”. Mai mult reușește să convingă angajații că pot creea lucruri mari prin munca lor. Așa reușesc să lanseze primul smartphone numai după câțiva ani.
Un mic calculator portabil care ți-a schimbat viața așa de mult încât a devenit un lucru indispensabil poate la fel ca periuța de dinți.
Indiferent de ce smartphone poate că ai acum în mână, sau lângă tine, el a fost creeat sau influențat de acest “Nebun”.
Nebunii din tango
Dacă te uiți în jur când ești la un eveniment de tango, cu siguranță ai să vezi cel puțin un „nebun” care e cu picioarele pe tavan. Nu despre el este vorba, aș vrea să privim către cei care au schimbat sau schimbă acest dans.
La început au fost nebunii care au inventat tangoul prin cartierele mărginașe ale Buenos Aires. Apoi nebunii care au plimbat tangoul din Argentina în întreaga lume. Ei au avut viziunea de a traduce ce fac ei acolo la milonga și de a vorbi pe limba noastră. O parte din ei au luat acel stil “milonguero”, l-au adaptat vârstei lor și locurilor unde dansau și au reușit să-i dea o formă noua, să-i spunem “nuevo”. Această formă era văzută ca fiind mai puțin restrictivă și începe să prindă mai ales în comunitățile mai “open minded”.
Cu mulți ani după ei, în alt colț de lume un alt nebun…
Într-un discurs la Harvard University, Bill Gates povestea cum o companie de nivelul Microsoft, care are pretenția să existe decenii sau poate secole, este forțată să se reinventeze. Nu o dată, nu de două ori, ci de fiecare dată când societatea este pe punctul de a se schimba. Nu este o dorință ci o condiție.
Ideile lui Gates nu se aplică doar companiilor, ci și trendurilor sociale, cum ar fi tango.
După cum ziceam, tangoul s-a reinventat în momentul în care a fost scos din BA și adus în Europa de către niște nebuni. Asta l-a scos din moarte clinică. A urmat o perioadă de creștere apoi a început să scadă din nou.
Cu alte cuvinte, pe termen lung, …
Hmm, stiu in ce sens e folosit cuvantul „nebuni” aici, dar trebuie sa ma decontaminez oleaca de conotatia lui. Nenea Penea tot nu imi place si cred ca era un pic nebun de-a binelea.
Dar, inteleg bine metafora „nebunilor” de aici, in sensul oamenilor creativi si iesiti din tipare, care merg contra curentului. E dezirabil sa-i placem si declarativ e usor, in realitate poate fi inconfortabil sa fii cu ei sau sa fii ca ei.
Cu siguranta e fascinant! 🙂